Clujul, Timișoara, Oradea, chiar Iașiul sau Sibiul sunt povești de succes. Brașovul nu e. Sau mai bine zis, nu mai e. În ciuda potențialului său enorm, Brașovul pare că a pierdut din viteză în cursa dezvoltării.
Acest lucru începe să se simtă tot mai acut în viața de zi cu zi a brașovenilor.
Pe zi ce trece, Brașovul devine mai aglomerat, mai poluat, mai nesigur și mai neîngrijit.
Avem locuri de muncă, dar salariile sunt mici.
Avem universitate, dar ea nu generează locuri de muncă plătite ca în alte orașe. Tinerii care își doresc cariere în domenii de top pleacă la București, la Cluj sau în Vest. În locul lor vin români din alte orașe.
Familii cu copii se mută în sute de blocuri noi din cartiere cu zero parcuri, puține drumuri și canalizare proastă.
Avem un munte în mijlocul orașului. Dar tot ce facem cu el este să îi punem ”Brașov” în vârf. Și să îl luminăm colorat.
Brașovul NU are un plan coerent de dezvoltare.
În schimb, are același primar de 16 ani, care se pregătește acum să candideze pentru încă 4 ani.
Atunci când domnul Scripcaru își începea primul mandat, acum 16 ani, nu existau nici smartphones, nici Facebook. Nu existau concepte precum smartcity, colectare selectivă a deșeurilor, dezvoltare sustenabilă, regenerare urbană sau mașini electrice. România era încă la granița Uniunii Europene și nu avea acces la fondurile structurale.
Brașovul arată astăzi mai bine decât acum 16 ani.
Dar este la jumătatea potențialului pe care îl are.
Au trecut 16 ani și noi nu avem aeroport, nu avem autostradă, nu avem nicio industrie de top, nu avem dezvoltare durabilă, nu avem sport, nu avem cultură, nu avem divertisment de calitate.
Avem un oraș frumos, dar mediocru din punct de vedere al calității vieții. Este timpul să schimbăm asta.